Definiție

Un feocromocitom este o tumoare rară, de obicei noncanceroasă (benignă) a țesutului glandei suprarenale. Fiecare individ are două glande suprarenale, una deasupra fiecărui rinichi. Glandele suprarenale produc hormoni, care dau instrucțiuni tuturor organelor și țesuturilor din organism. Feocromocitomul este ceea ce se întâmplă atunci când glandele eliberează prea multă epinefrină și norepinefrină, hormoni care controlează frecvența cardiacă, metabolismul și tensiunea arterială. Majoritatea persoanelor cu feocromocitom se încadrează la categoria de vârstă 20-50 de ani. Totuși, tumora se poate dezvolta la orice vârstă.

Dacă este lăsat netratat, un feocromocitom poate duce la situații grave sau care pot pune în pericol viața altor sisteme ale corpului, în special a sistemului cardiovascular. Pentru a îndepărta un feocromocitom și pentru a readuce la normal valorile tensiunii arteriale, este recomandat tratamentul chirurgical.

 

Simptome

Semnele și simptomele feocromocitoamelor includ de obicei:

· Tensiune arterială crescută

· Dureri în piept

· Ritm cardiac accelerat

· Transpirație

· Dureri de cap

· Mișcări tremurate

· Paloarea feței

· Dificultăți de respirație

 

Semnele și simptomele mai puțin frecvente pot include următoarele:

Iritabilitate

Durere abdominală

Constipație

Pierdere în greutate
 

Aceste semne și simptome apar adesea în episoade scurte, care durează în jur de 15-20 de minute. Aceste episoade pot avea loc de mai multe ori pe zi sau pot fi mai rare. Factorii care pot declanșa aceste simptome includ:

Suprasolicitarea mușchilor în timpul antrenamentului/activității fizice extreme

Anxietate sau stres

Schimbări în poziția corpului

Mișcările intestinului

Naştere

Alimente bogate în tiramină (unele brânzeturi, carne uscată sau afumată, avocado, banane, pește murat, fasole etc)

Anumite medicamente (decongestionanți, inhibitori de monoaminooxidază (MAOI), stimulatori, cum ar fi amfetamine sau cocaină).

 

Cauze

Deși cauza exactă a dezvoltării unui feocromocitom rămâne neclară, se știe că o singură tumoră se dezvoltă de obicei în celule specializate (celule cromafinice) situate în centrul uneia sau al ambelor glande suprarenale. Aceste celule produc și eliberează anumiți hormoni, în special adrenalina (epinefrina) și noradrenalina (norepinefrina), care sunt folosiți pentru a declanșa răspunsul organismului la o amenințare percepută. Cu toate acestea, atunci când are loc o eliberare neregulată sau excesivă a acestor hormoni, se produc niveluri ridicate ale tensiunii arteriale și o frecvență cardiacă mai rapidă. Acesta este cunoscut sub numele de feocromocitom.

 

Factori de risc

Factorii care cresc riscul de dezvoltare a feocromocitomului pot fi observați la persoanele cu tulburări ereditare rare și tumori asociate cu aceste afecțiuni. Aceste condiții genetice includ următoarele:

· Neoplazia multiplă endocrină, tip II (MEN II): o tulburare care are ca rezultat tumorile în mai multe părți ale organismului producătoare de hormoni (sistemul endocrin).

· Boala Von Hippel-Lindau: o boală care poate duce la apariția de tumori în multiple locații, inclusiv la nivelul sistemului nervos central, sistemului endocrin, pancreasului și rinichilor.

· Neurofibromatoza 1 (NF1): o afecțiune neurologică moștenită care are ca rezultat tumorile multiple în piele (neurofibromii), pete pigmentate ale pielii și tumori ale nervului optic.

· Sindroamele paragangliomului ereditar: un grup de tulburări ereditare, care au ca rezultat fie feocromocitomul, fie paragangliomul.

 

Complicații

Un feocromocitom duce la creșeterea tensiunii arteriale  a pacientului. Tensiunea arterială crescută poate afecta mai multe organe, în special țesuturile sistemului cardiovascular, creierului și rinichilor. Dacă acestea sunt lăsate netratate, complicațiile care pot apărea pot duce la o serie de afecțiuni severe, inclusiv:

· Boli cardiovasculare

· Accident vascular cerebral

· Insuficiență renală

· Distresie respiratorie acută

· Afectarea nervilor optici

  

Tratament

Tratamentul primar pentru un feocromocitom îl reprezintă intervenția chirurgicală pentru eliminarea tumorii. Înainte de a efectua intervenția chirurgicală, medicul va prescrie medicație pentru a ține sub control tensiunea arterială și a reduce riscul de complicații în timpul operației. Aceste medicamente includ:

Alfa-blocante: medicamente care acționează pentru a împiedica noradrenalina să stimuleze mușchii din pereții arterelor și venelor mai mici. Deoarece aceste vase de sânge rămân deschise și relaxate, fluxul de sânge se îmbunătățește și tensiunea arterială se diminuează.

Beta-blocante: o clasă de medicamente care sunt utilizate pentru a gestiona și controla aritmii cardiace, protejând inima de un al doilea atac de cord sau de hipertensiune arterială.

Alte medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale

Opțiunile de tratament suplimentare pot include:

Intervenția chirurgicală: îndepărtarea chirurgicală a întregii glande suprarenale cu feocromocitom. Restul glandei suprarenale sănătoase acoperă funcțiile efectuate în mod normal de două glande, iar tensiunea arterială revine, de regulă, la un nivel normal.

Tratamentele pentru tumorile maligne și cancerul metastazat asociate unui feocromocitom pot include următoarele:

· Tratamentul cu radionuclide: utilizarea unui medicament radioactiv, numit produs radiofarmaceutic, pentru țintirea și distrugerea celulelor canceroase.

· Chimioterapia: folosirea de medicamente puternice pentru a ucide celulele canceroase care cresc rapid.

· Terapii de cancer orientate: folosirea medicamentelor pentru a interfera cu moleculele specifice necesare pentru creșterea tumorii și progresia celulelor canceroase.