Definiție
Prolapsul organelor pelvine apare atunci când slăbesc mușchii și ligamentele care susțin organele pelvine ale femeii, făcându-le să alunece de la locul lor (prolaps). Organele care pot fi implicate atunci când apare un prolaps pelvian includ: vezica urinară, uretra, uterul, vaginul, intestinul subțire și rectul.
Prolapsul organelor pelvine apare cel mai adesea din cauza întinderii și slăbirii mușchilor la naștere sau după o operație. Există diferite tipuri de prolaps de organe pelvine: prolapsul anterior, prolapsul posterior, prolapsul uterin și prolapsul intestinului subțire.
Starea se poate înrăutăți în timp și, de obicei, se recomandă ca tratament opțiunea chirurgicală de îndepărtare a uterului (histerectomie). Cu toate acestea, îndepărtarea uterului poate lăsa uneori fără sprijin alte organe din zona pelvină.
Simptome
Semnele și simptomele prolapsului de organe pelvine includ:
Presiune asupra peretelui vaginal
Senzația ca și cum ceva ar cădea din vagin
Balonarea
Dureri de spate în zona inferioară
Durere în timpul actului sexual
Urinare frecventă
Constipație
Cauze
Prolapsul organelor pelvine este adesea cauzat de leziuni ale mușchilor și ligamentelor care susțin organele pelvine. Slăbirea și întinderea acestor țesuturi permit organelor să se deplaseze din pozițiile lor normale și le determină să apese pe pereții interiori ai vaginului. O cauză importantă a prolapsului de organe pelvine este nașterea. Aceasta poate provoca pierderea suportului structurilor din zona pelviană. O altă cauză a suportului redus din pelvis este nivelul scăzut al hormonului estrogen. Estrogenul este o proteină, care ajută la întinderea țesuturilor conjunctive pelvine și la revenirea lor în pozițiile normale. Scăderea nivelurilor de estrogen are loc în mod obișnuit în timpul și după menopauză.
Prolapsul organelor pelviene poate apărea, de asemenea, astfel:
După îndepărtarea chirurgicală a uterului (histerectomie)
La persoane supraponderale
La fumătoare
Cu alte boli, care afectează măduva spinării (distrofie musculară, scleroză multiplă)
Anumite afecțiuni pot provoca, de asemenea, slăbirea țesuturilor din organism, ceea ce face un prolaps mai probabil, incluzând:
Sindromul hipermobilității articulare: un tip de sindrom care în care articulațiile sunt slăbite
Sindromul Marfan: o afecțiune moștenită care afectează vasele de sânge, ochii și scheletul
Sindromul Ehlers-Danlos: un grup de afecțiuni moștenite, care afectează proteinele de colagen din organism
Factori de risc
Există mai mulți factori care pot crește riscul de a dezvolta prolapsul de organe pelvine. Acești factori contribuie la slăbirea și întinderea țesuturilor care susțin organele pelviene. Ei includ:
Obezitatea (creșterea presiunii asupra abdomenului)
Fumatul și afecțiunile pulmonare
Constipație cronică
Ridicarea repetată de greutăți
Boli ale sistemului nervos
Operație pelviană (histerectomie)
Istoricul familial al prolapsului de organe pelvine
Tratament
În cazurile ușoare de prolaps de organe pelvine, se recomandă modificări ale stilului de viață, cum ar fi scăderea în greutate și exercițiile pentru zona pelviană. În cazurile mai severe, în care simptomele necesită atenție sporită, opțiunile de tratament pot include:
Pesarul vaginal: introducerea unui dispozitiv în vagin pentru a ajuta organul prolapsat să fie ținut în loc
Histerectomia: îndepărtarea chirurgicală a uterului
Profilaxia
Deși nu există o modalitate sigură de a preveni deteriorarea organelor pelviene cauzate de sarcină, există anumite modificări ale stilului de viață care pot contribui la reducerea riscului de prolaps. Acestea includ:
Păstrarea unei greutăți corporale sănătoase
O alimentație sănătoasă
Executarea regulată a exercițiilor de întărire a mușchilor pelvieni
Evitarea fumatului
Evitarea ridicării de greutăți și a săriturilor
Evitarea constipării și a depunerii de efort la toaletă.
