Tularemia
Tularemia (febra iepurească, febra muştei cerb) este o boală contagioasă rară, care poate ataca pielea, ochii, ganglionii limfatici, plămânii şi uneori alte organe interne. Este cauzată de bacteria Francisella tularensis şi afectează în mod deosebit mamiferele (rozătoarele, iepurii şi iepurii de câmp), deşi poate infecta şi păsări, reptile şi peşti.
Tularemia se poate extinde la oameni prin muşcătura de insectă şi prin contactul direct cu un animal infectat. Dacă este diagnosticată din timp, poate fi tratată eficient cu antibiotice specifice.
Simptome
Există câteva tipuri de tularemie, iar tipul pe care îl luaţi depinde de cum şi unde v-a intrat bacteria în corp. De obicei, acestea intră prin piele sau membranele mucoase, dar pot fi şi inhalate sau mâncate. Fiecare tip de tularemie are propriul set de simptome.
Tularemia ulceroglandulară este cea mai comună formpă a bolii. Simptomele ei includ:
Un ulcer de piele care se formează la locul infecţiei
Ganglioni limfatici umflaţi şi dureroşi
Febră
Frisoae
Dureri de cap
Epuizare
Tularemia glandulară indică aceleaşi simptome ca şi tularemia ulceroglandulară, cu excepţia ulcerului de piele.
Tularemia oculoglandulară care afectează ochii poate provoca dureri ale ochilor, roşeaţă, umflătură şi un ulcer la interiorul pleoapei.
Tularemia orofaringiană de obicei este cauzată de hrănirea cu carne de animal sălbatic care nu a fost gătită bine sau bând apă contaminată, care afectează tractul digestiv. Simptomele includ febră, dureri de gât, ulcere ale gurii, vomitat şi diaree.
Tularemia pneumonică, mai comună oamenilor vârstnici cu tuse, dureri în piept şi dificultăţi de respiraţie.
Tularemia tifoidă, o formă rară şi serioasă a bolii care de obicei provoacă:
Febră ridicată, epuizare extremă, vomitare şi diaree, splină lărgită, ficat mărit şi pneumonie.
Cauze
Tularemia nu trece de la o persoană la alta şi nu are loc în mod natural la oameni. Este un fenomen răspândit în toată lumea, mai ales în mediul rural, deoarece multe mamifere, păsări, insecte şi peşti sunt infectate cu F. tularensis. Organismul poate trăi mai multe săptămâni în sol, apă şi animale moarte.
Tularemia are mai multe căi de transmitere. În general, tularemia se transmite prin intermediul: muşcăturilor de insecte, expunerea la animale bolnave sau moarte, bacteria propagată în aer şi hrana şi apa contaminată.
Factori de risc
Anumite ocupaţii sau activităţi, sau faptul de a trăi în anumite zone, comportă un risc mai mare. Următoarele situaţii pot creşte riscul de a dezvolta tularemia: vânătoarea şi întinderea deu curse, grădinăritul şi munca în mediu sălbatic sau medicină veterinară.
Complicaţii
Dacă nu se ia nici o măsură medicală, tularemia poate fi fatală. Alte posibile complicaţii sunt:
Inflamarea plămânilor (pneumonia)
Infecţii în jurul creierului şi măduvei spinării (meningită)
Iritaţii în jurul inimii (pericardita)
Infecţii ale oaselor (osteomielita)
Prevenire
Au existat încercări fără succes pentru inventarea vaccinului împotriva tularemiei. Oamenii trebuie să se protejeze împotriva infecţiilor cu tularemia atunci când muncesc într-o zonă cu un risc ridicat de infectare, unde tularemia există cu aceste măsuri:
Protejaţi-vă de insecte
Protejaţi-vă copiii de insecte
Protejaţi animalele de companie
Aveţi grijă de grădinărit
Trataţi animalele cu grijă.
