Definiție

Fibrilația ventriculară este o tulburare a ritmului cardiac care apare atunci când inima bate cu impulsuri electrice rapide și neregulate. Fibrilația este o excitație necontrolată a fibrelor musculare (fibrilă) și atunci când apare în compartimentele inferioare ale inimii, se numește fibrilație ventriculară.
Fibrilația ventriculară apare atunci când bătăile inimii sunt întrerupte precum în timpul unui atac de cord. Aceasta, la rândul său, provoacă scăderea tensiunii arteriale, scăzând cantitatea de sânge ce ajunge la țesuturi.
Această afecțiune necesită asistență medicală imediată, deoarece poate duce la moarte subită cardiacă. Opțiunile de tratament includ, în general, anumite medicamente, resuscitare cardiopulmonară (CPR) și defibrilare pentru a restabili ritmul cardiac normal.

 

Simptome

Pierderea conștienței (leșin) este semnul cel mai comun al fibrilației ventriculare. Alte semne și simptome ale fibrilației ventriculare includ:
Dureri în piept
Batai rapide ale cordului
Ameţeală
Greaţă
Dificultăți în respirație

 

Cauze

Inima pompeaza sange catre plamani, creier si alte organe. La fiecare bătaie, impulsurile electrice urmează o cale prin inimă. În cazurile în care aceste impulsuri electrice sunt întrerupte, apare fibrilația ventriculară, iar sângele nu este pompat eficient din inimă.
Cele mai frecvente cauze ale fibrilației ventriculare sunt un atac de cord, în care mușchiul inimii nu primește suficient oxigen și formarea țesutului cicatrizat în mușchiul inimii de la un atac de cord anterior.
O altă cauză poate fi tahicardia ventriculară. Majoritatea tahicardiilor ventriculare durează mai puțin de 30 de secunde și nu pot cauza simptome, cu toate acestea în cazurile mai severe în care tahicardiile durează mai mult de 30 de secunde, pot duce la palpitații cardiace, amețeală sau leșin.
 
Alte afecțiuni care pot conduce la fibrilație ventriculară includ:
Afecțiuni cardiace prezente la naștere
Boala musculară
Chirurgie cardiacă
Artere coronare înguste
Anumite medicamente

 

Factori de risc

Factorii care pot crește riscul de fibrilație ventriculară includ:
O apariție anterioară a fibrilației ventriculare
Un atac de cord anterior
Boala cardiacă congenitală
Boala musculară
Accidente care provoacă leziuni ale mușchiului cardiac
Utilizarea drogurilor ilegale
Anomalii electrolitice

 

Tratament

Tratamentele de urgență pentru fibrilația ventriculară au scopul de a restabili fluxul sanguin în organism cât mai repede posibil pentru a preveni orice deteriorare a creierului și a altor organe. Aceste tratamente de urgență includ:
Resuscitare cardiopulmonară (CPR): O procedură de urgență care implică menținerea fluxului sanguin în organism prin aplicarea presiunii asupra pieptului (compresiunilor) unui individ. Acest tratament este conceput pentru a imita metoda de pompare a inimii.
Defibrilare: o procedură care implică transmiterea unui șoc electric prin peretele toracic către inimă pentru a opri temporar inima și ritmul neregulat. Aceasta permite apoi continuarea ritmului cardiac normal.
  
Opțiunile de tratament pentru a preveni alte episoade de fibrilație ventriculară includ următoarele:
Medicamente anti-aritmice: medicamente administrate intravenos pentru a ajuta la încetinirea ritmului cardiac normal și la restabilirea acesteia.
Un defibrilator implantabil (ICD): un dispozitiv special conceput pentru a monitoriza și controla ritmul inimii pentru a preveni tahicardia ventriculară.
Angioplastia coronariană și plasarea unui stent: O procedură chirurgicală care implică introducerea unui tub (cateter) într-o arteră blocată din inimă. Un stent metalic este introdus ulterior în arteră pentru a fi menținută deschisă și pentru a permite revenirea fluxului sanguin în inimă.
Chirurgie bypass coronarian: O procedură chirurgicală care implică atașarea venelor sau arterelor dincolo de artera coronară blocată sau îngustată (ocolind secțiunea îngustată) pentru a restabili fluxul sanguin către inimă.