Definiție
Moartea cardiacă subită este moartea bruscă, neașteptată din cauza pierderii funcției cardiace, a respirației și a cunoștiinței. Acesta apare cel mai frecvent la adulții între 35 și 45 de ani, și afectează bărbații mai des decât femeile.
Moartea cardiacă subită apare din cauza tulburărilor electrice ale inimii. Acțiunea de pompare a inimii oprește fluxul de sânge către restul corpului, iar sângele bogat în oxigen nu poate ajunge la mușchiul inimii. Aceasta, la rândul său, afectează inima.
O atenție medicală adecvată este esențială pentru persoanele care suferă de moarte cardiacă subită. Dacă nu este tratată imediat, aceasta poate duce la moarte. Resuscitarea cardiacă (comprimări în piept) în timpul unui episod poate contribui la îmbunătățirea șanselor de supraviețuire, până la sosirea personalului medical.
Simptome
Simptomele morții cardiace subite includ:
Colapsul brusc
Pierderea funcției cardiace/Lipsa pulsului
Pierderea respirației
Pierderea cunoștinței
Deși moartea cardiacă subită are loc fără nicio avertizare, există și cazuri în care anumite semne se poate arăta, prin simptome precum:
Ameţeală
Leșin
Dureri în piept
Dificultăți de respirație
Vărsături
Cauze
Majoritatea cazurilor de moarte cardiacă subită sunt cauzate de ritmuri anormale ale inimii, numite aritmii. Acestea reprezintă o problemă cu sistemul electric al inimii, caz în care inima nu poate pompa sânge. Cea mai frecventă aritmie se numește fibrilație ventriculară, la care impulsurile electrice fac ca ventriculii să vibreze inutil în loc să pompeze sânge.
Nodul sinusal, un grup specializat de celule situate în camera superioară dreaptă a inimii, acționează ca stimulator cardiac natural pentru inimă și trimite impulsuri electrice ordinate, pentru a ajuta la direcționarea fluxului de sânge de la inimă către restul corpului și reglarea nivelurilor frecvenței cardiace. Dacă apar tulburări în interiorul nodului sinusal, poate apărea o aritmie. În astfel de cazuri, inima fie bate prea repede, prea lent, sau cu un ritm neregulat, și poate duce la oprirea bruscă a funcției cardiace (moarte cardiacă subită).
Câteva afecțiuni cardiace, care pot duce la moarte cardiacă subită, includ:
Boala arterei coronare: o afecțiune în care arterele se înfundă cu colesterol și alte depozite, diminuând fluxul sanguin către inimă.
Atac de cord: un blocaj al fluxului sanguin către mușchii inimii.
Inima mărită (cardiomiopatie): un tip de boală de inimă, în care pereții musculari ai inimii se întind și se măresc sau se îngroașă.
Boala cardiacă valvulară: un tip de boală de inimă, în care o scurgere sau îngustare a valvei cardiace poate duce la întinderea sau îngroșarea mușchiului cardiac, sau la ambele.
Boala cardiacă congenitală: un tip de boală cardiacă prezent la naștere.
Probleme electrice în inimă: tulburări care produc anomalii ale ritmului inimii.
Factori de risc
Factorii care pot crește riscul de stop cardiac includ următoarele:
Fumatul
Sexul masculin
Vârsta înaintată (45-55 de ani)
Obezitatea
Tensiunea arterială crescută sau colesterolul ridicat
Diabetul
Un istoric de boală coronariană în familie
Un istoric de stop cardiac în familie
Un atac de cord anterior
Un dezechilibru nutrițional
Utilizarea drogurilor ilegale
Consumul de alcool în exces
Complicații
Eventualele complicații care pot apărea din moartea cardiacă subită includ următoarele:
Scăderea fluxului de sânge către creier, ducând la inconștiență
Leziuni ale creierului
Moarte
Tratament
Moartea cardiacă subită necesită asistență medicală imediată. Câteva opțiuni standard vitale pentru tratarea morții cardiace subite includ:
Resuscitare cardiopulmonară imediată (CPR): o procedură care implică aplicarea de comprimări pe piept, pentru a menține un flux de sânge bogat în oxigen către organele vitale din corp.
Defibrilație: o procedură care implică transmiterea de șocuri electrice prin peretele toracic către inimă, pentru a reface ritmul cardiac normal și pentru a-l menține sub control.
În funcție de cauza întreruperii cardiace, medicul poate recomanda următoarele opțiuni de tratament pentru a reduce riscul unui alt stop cardiac:
Medicamente anti-aritmie: medicamente utilizate pentru tratarea complicațiilor potențiale ale aritmiei.
Defibrilator cardioverter: un dispozitiv care monitorizează ritmul cardiac și acționează ca un stimulator cardiac, pentru a detecta orice ritm anormal. El trimite șocuri de la joasă la înaltă tensiune, pentru a declanșa și reseta inima la un ritm normal.
Angioplastie coronariană: o procedură chirurgicală, care implică deschiderea arterelor coronare blocate și restabilirea fluxului sanguin către inimă, pentru a reduce riscul de aritmie gravă.
Bypass coronarian: o procedură chirurgicală, care implică restabilirea fluxului sanguin la nivelul mușchiului cardiac prin redirecționarea acestuia pe lângă o secțiune a arterei blocate din inimă.
Ablația cu cateter prin radiofrecvență: o procedură chirurgicală care implică trimiterea energiei radiofrecvenței de-a lungul unui traseu, pentru a crea un blocaj electric și a opri aritmia.
Corecție chirurgicală a cordului: o procedură care implică reparația chirurgicală a unei supape defectuoase sau a unui țesut muscular cardiac bolnav.
Transplantul cardiac: o procedură de transplant chirurgical efectuată la persoane cu insuficiență cardiacă sau boală coronariană severă.
Profilaxia
Deși nu există o modalitate sigură de a cunoaște riscul de moarte cardiacă subită, câteva măsuri preventive care pot contribui la reducerea riscului includ:
Controale medicale regulate și de screening pentru boli de inimă
Renunțarea la fumat
Consumarea cu moderație a băuturilor alcoolice
Menținerea unei diete sănătoase
Activitatea fizică regulată
Luarea de medicamente adecvate pentru colesterol ridicat sau diabet zaharat
Cunoașterea tehnicii de resuscitare în caz de urgențe cardiace.
