Cefoxitina este un antibiotic care aparține categoriei cefamicinelor, molecule care sunt produse de bacteria Streptomyces lactamdurans și care intră în grupul de cefalosporine de a doua generație. În general, cefoxitina și cea de-a doua generație de cefalosporine sunt caracterizate prin faptul că au un spectru larg de acțiune care este eficace atât pe bacterii Gram-pozitive, cât și pe bacterii Gram-negative. De asemenea, au proprietăți farmacocinetice.
Din punct de vedere molecular, Cefoxitina acționează prin inhibarea sintezei peretelui bacterian. Ca și alte cefalosporine, acest antibiotic are capacitatea de a se lega de enzimele transpeptidazei care servesc la crearea legăturilor dintre lanțurile peptidoglican (polimerii esențiali pentru formarea peretelui bacterian). La rândul său, activitatea enzimelor transpeptidazice inhibă stabilitatea peretelui celular bacterian, ducând la moartea celulelor bacteriene în creștere.
Spectrul de activitate al cefoxitinei este destul de similar cu cel al Cefamandolului. Este mai puțin eficace decât cefalosporinele de prima generație și se sprijină pe bacteriile gram pozitive; cu toate acestea, este foarte eficient împotriva bacteriilor anaerobe.
Ce este Cefoxitin?
Cefoxitin este utilizat pentru a trata infecțiile cu bacterii anaerobe sau infecțiile mixte aerobe-anaerobe. Este, de asemenea, utilizat pentru a trata infecțiile intra-abdominale (de exemplu, apendicita: inflamația anexei) și anumite infecții ale tractului genital feminin. Este cel mai eficient împotriva infecțiilor cauzate de bacteriile gram-negative care sunt rezistente la terapia cu antibiotice și cauza posibilă a bolilor mai severe.
Cum ar trebui să fie luat Cefoxitin?
Cefoxitina se administrează parenteral sub formă de sare de sodiu (sub formă de pulbere și soluție de solvent care trebuie injectată intramuscular sau intravenos).
Efecte secundare asociate cu Cefoxitin
Tratamentul de bază cu Cefoxitin este în general bine tolerat. Cele mai frecvente efecte secundare observate în special la persoanele sensibile includ următoarele:
- Tulburări gastro-intestinale: greață, vărsături, diaree, dureri abdominale;
• Anomalii ale funcției renale: leziuni glomerulare și tubulare, anomalii ale urinare, proteinurie;
•Anomalii ale funcției hepatice: creșterea valorilor transaminazelor; creșterea bilirubinei;
•Anomalii hematologice: anemie hemolitică, leucopenie, neutropenie;
•Simptome neurologice: letargie, spasme;
• Reacții alergice: mâncărime, urticarie, angioedem, bronhospasm, hipotensiune arterială, reacții anafilactice.
Contraindicații și avertismente asociate cu utilizarea Cefoxitinei
O atenție deosebită trebuie acordată administrării acestui medicament la pacienții cu disfuncție renală și hepatică. În orice caz, în timpul administrării acestui medicament, se recomandă monitorizarea funcției renale și hepatice a pacientului. Până în prezent, nu există date suficiente pentru a detecta posibila utilizare sigură a acestui medicament în timpul sarcinii și, prin urmare, nu este recomandată femeilor însărcinate. În caz de urgență sau de necesitate reală, Cefoxitin poate fi administrat, totuși numai sub supraveghere medicală strictă. Deoarece are tendința de a se acumula în laptele matern, trebuie să decideți dacă doriți să întrerupeți alăptarea sau să întrerupeți tratamentul cu medicamentul, luând în considerare importanța medicamentului pentru sănătatea maternă. Utilizarea Cefoxitinei trebuie întotdeauna să fie precedată odată ce organismul este izolat și identificat. Acest lucru se face, în general, prin detectarea sensibilității și susceptibilității microorganismelor la cefamicine.
