Imunologia reprezintă ramura medicinei care se ocupă cu structura și funcțiile sistemului imun, concentrându-se pe dezvoltarea, anatomia și diferitele probleme ce pot apărea la acest nivel.

 

Ce face un imunolog?

Medicul imunolog se ocupă cu precădere de sistemul imun al pacientului și lucrează in stânsă colaborare cu universități sau alte instituții ce se ocupă cu cercetare in scopul determinării mecanismelor de operare și studiului cauzelor si tratamentelor diferitelor boli care se pot asocia sistemului imun.

 

Ce boli sunt tratate de un imunolog?

Printre bolile si afecțiunile tratate de medicul specialist imunolog se numără alergiile si reacțiile de hipersensibilitate precum anafilaxia, imunodeficiențele asociate unor boli precum diabetul, boala cronică granulomatoasă, infecția HIV, boli autoimune precum lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă, tiroidita Hashimoto și miastenia gravis dar si alte disfuncții ale sistemului imun.

Un imunolog se ocupă si cu vaccinurile și alți agenți care modifică răspunsul imun împotriva diferiților patogeni, medicamente si molecule care balansează activitatea sistemului imun (de exemplu, cele folosite pentru prevenția rejecției unui transplant).

 

Ce proceduri pot fi utilizate de către unui imunolog?

Imunologul va colecta date despre istoricul pacientului precum fumatul, activitatea fizică sau inactivitatea, antecedente personale patologice, intervenții chirurgicale sau istoric familial de boli similare.

Medicul va efectua un examen fizic complet, palparea abdomenului, auscultația cordului, măsurarea tensiunii arteriale și va solicita analize suplimentare daca diagnosticul este neclar (examen radiologic sau cardiologic, analize de laborator ale sângelui, teste genetice, teste pentru evidențierea auto-anticorpilor).

 

Când este recomandat ca un pacient să consulte un imunolog?

Pacienții sunt sfătuiți să consulte un imunolog în cazul în care suspectează o alergie sau o inflamație de origine necunoscută asociate cu febră si scădere în greutate. Alte motive pot fi reprezentate de ținerea sub control a imunoterapiei sau dificultățile pe care pacientul le întâmpină în controlul astmului sau al anafilaxiei.